Coşul din Hoteni îmbogăţeşte grupa tematică a cămărilor

Păstrarea recoltei agrare a avut în numeroase zone etnografice ale ţării, un rol esenţial pentru asigurarea resurselor de trai pe întreg anul agricol (până la noua recoltă), precum şi asigurarea seminţelor în vederea continuării ciclurilor agricole. De aici permanenta preocupare a omului de a concepe şi perfecţiona tehnici şi mijloace capabile să satisfacă acest deziderat, să păstreze şi să conserve producţia agricolă.
Sistemele de depozitare şi conservare -geneza, dezvoltarea şi perfecţionarea lor, atât ca tehnică de construcţie, cât şi ca realizare estetică-, sunt strâns legate de dezvoltarea economică a gospodăriei tradiţionale, un reflex direct al dezvoltării proprietăţii. Aparent, componente secundare ale gospodăriei, a cărei matrice de bază rămâne binomul locuinţă – şură (grajd), sistemele de depozitare şi conservare (cămările) evoluează şi se perfecţionează în timp, ajungând, nu de puţine ori, să devină un etalon în planul socio-economic al gospodăriei.
Pornind de la aceste criterii în anul 2001, s-a aprobat organizarea unei noi grupe tematice în Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale „ASTRA” Sibiu – Sisteme de depozitare şi conservare în alimentaţia populară tradiţională – cu monumente de certă valoare etnografică.
Pentru completarea acestei noi grupe tematice, în anul 2004 s-a început o cercetare amplă de teren pentru depistarea şi achiziţionarea unui coş de mălai din nuiele (coşar, pătul), reprezentativ din punct de vedere documentar şi etnografic pentru zonele în care el a cunoscut o maximă frecvenţă. Pentru depistarea şi achiziţionarea acestui tip de coşar, considerat a fi cel mai arhaic mijloc de depozitare a porumbului, s-a cercetat o mare parte a teritoriului ţării, atât în zonele de câmpie şi de deal, cât şi în zonele de munte, fără a se găsi o astfel de construcţie care să răspundă exigenţelor noastre, din cauza marilor transformări ce au survenit în satele din întreaga ţară.
În acest an, s-a continuat cercetarea de depistare şi de achiziţie a unui pătul din nuiele, în zona etnografică a Maramureşului. În comuna Hoteni, o localitate cu caracter preponderent agricol, situată între două râuri Mara şi Iza, am reuşit identificarea unui coşer aflate în stare bună de conservare şi el în pericol de a fi distrus răspunzând perfect în criteriilor cerute pentru selectarea şi achiziţia unui asemenea pătul.
Coşul de mălai, de formă trapezoidal-ovoidală, evazat în partea superioară pentru a mări capacitatea de depozitare, sprijină pe patru grinzi transversale sub care sunt aşezate lespezi de piatră. Structura de rezistenţă a coşarului este realizată din patru perechi de stâlpi verticali şi două perechi de grinzi orizontale, între care s-a realizat împletitura de nuiele. Patru perechi de contrafise fixează stâlpii verticali de tălpile construcţiei, conferindu-i stabilitate. Nuielele de lază (arbore asemănător cu salcia, dar mai elastic şi mult mai rezistent în timp) sunt împletite orizontal într-un singur fir. Pentru a creşte rezistenţa împletiturii, din loc în loc, nuielele verticale sunt prinse în chingi de lemn, dispuse transversal în interiorul coşului. Acoperişul, cu şarpantă în patru ape şi învelitoare din draniţă de brad, are două uşi, dispuse spre faţadă, prin care se realizează umplerea coşului cu porumb la sfârşitul toamnei. În partea de jos coşul de mălai are două uşiţe prin care gospodarul îşi lua necesarul de zi cu zi.
Noua achiziţie completează grupa tematică a cămărilor de alimente şi de bucate, alăturându-se coşerului din laţi de scândură transferat din Şoroştin (datat în anul - 1884) şi pătulul pe piloni de mari dimensiuni, adus din Curtea de Argeş.

Marius Gherghel
Muzeograf CNM ASTRA